Eram în primul an de facultate, la Academia de Studii Economice, Bucureşti, şi în timpul acelui an s-a produs o mare schimbare în viaţa mea, care în final mi-a făcut cunoscută şi vocaţia.
Vorbesc de o schimbare, pentru că, înainte de ea, eu nu-l cunoşteam pe Dumnezeu ... da... credeam în El, că există pe undeva, dar El era acolo sus, eu, aici, jos şi trăiam mai departe, obişnuit. Cu mama şi cu fraţii mei mergeam la biserică în fiecare duminică, dar era doar un obicei pentru mine; aşteptam să treacă liturghia cât mai repede şi să plec acasă, să-mi fac treaba. Nu pentru că aş fi avut multă treabă... nici vorbă! De fapt, mă plictiseam mult, nici prieteni nu aveam, nici nu căutam, eram cam închis, singuratic, mai aveam şi nişte complexe: „eu îs urât, nu ştiu să mă distrez, nu ştiu să vorbesc, mai ales cu fetele. Ce să caut eu în oraş, la discotecă?”.
