Spune-ţi opinia!

Această rubrică are un caracter interactiv, asemenea unui forum. Până când  intrăm din nou peste o săptămână, vă invităm să vă exprimaţi opinia răspunzând prin comentarii la următoarea întrebare:

Ce părere ai despre post?

Mihai Kovács

Cum e la noi în seminar...

  Viaţa în „Papnevelde” (arhaism maghiar cu gust uşor comic, „unde se cresc preoţii”) are două „dimensiuni”: prima, faptul că urmăm o facultate, iar a doua, faptul că trăim împreună cu toţi ceilalţi colegi, într-o comunitate asemănătoare cu cele monastice, şi toate acestea de-a lungul a şase ani, purtând împreună  denumirea de „seminar”. Anul patru şi cinci de seminar sunt întrerupţi de un an de practică, pe care seminaristul îl petrece, de exemplu, într-o parohie, ca să experimenteze în mai de aproape, ce înseamnă viaţa de preot; la sfârşitul anului cinci este sfinţit diacon, după anul şase... preot.

  Cam aşa arată programul zilnic obişnuit pe la noi: la 6:30 rugăciune comună de dimineaţă, de la 7 slujbă, la 7:30 mic-dejun, de la 8 cursuri până la prânz, după-masa studiu, lectura Sfintei Scripturi şi lectură spirituală, seara de la 7 cină, apoi rugăciune comună de seară, de la 9 silentium magnum („liniştea mare”) până la micul dejun de a doua zi, la ora 10 - stingerea. Silentiumul înseamnă că nu vorbim cu nimeni, decât dacă e chiar necesar, şi ne petrecem timpul în linişte, în rugăciune sau citind; asta  nu-i mereu uşor de realizat, e însă un training excelent pentru suflet. Timp liber avem în jur de 2 ore în zilele lucrătoare, iar în weekend mult mai mult.

Campionat de fotbal - Esztergom, 26–28 nov 2010

   Campionatul de fotbal al seminariştilor din anul acesta a fost organizat la Esztergom, în Ungaria.

  Ca să ne pregătim bine pentru meciurile de campionat, pe lângă cele două ore obişnuite săptămânale de fotbal, am jucat în perioada de dinainte de campionat cu studenţii teologiei din Cluj, cu teologii ortodocşi din Alba Iulia şi cu echipa părintelui János din Simeria. Pe lângă faptul că tactica noastră s-a îmbunătăţit şi că ne mişcam din ce în ce mai bine pe teren, s-a ivit şi posibilitatea de a întreţine prieteniile, de a crea noi raporturi, la fel, şi posibilitatea de dialog şi de voie bună.

  În mult aşteptata zi, pe 26 noiembrie, cu două maşini, în total zece persoane (9 seminarişti în compania lui "Şpiri"), am pornit spre Esztergom. Pe drum am vorbit una bună şi nici în parcările de pe lângă autostradă n-am uitat de mingea de fotbal. După ce am făcut în total 589 de km, am ajuns la destinaţie. Acolo cu mult drag ne-a aşteptat Marius, un coleg care momentan studiază acolo, care ne-a condus la locurile de cazare şi pe tot parcursul şederii noastre ne-a ajutat mult. Şi pe această cale aş vrea să-i mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru noi.

Împlinesc 2 ani de când îmi ştiu vocaţia!

   Eram în primul an de facultate, la Academia de Studii Economice, Bucureşti, şi în timpul acelui an s-a produs o mare schimbare în viaţa mea, care în final mi-a făcut cunoscută şi vocaţia.

   Vorbesc de o schimbare, pentru că, înainte de ea, eu nu-l cunoşteam pe Dumnezeu ... da... credeam în El, că există pe undeva, dar El era acolo sus, eu, aici, jos şi trăiam mai departe, obişnuit. Cu mama şi cu fraţii mei mergeam la biserică în fiecare duminică, dar era doar un obicei pentru mine; aşteptam să treacă liturghia cât mai repede şi să plec acasă, să-mi fac treaba. Nu pentru că aş fi avut multă treabă... nici vorbă! De fapt, mă plictiseam mult, nici prieteni nu aveam, nici nu căutam, eram cam închis, singuratic, mai aveam şi nişte complexe: „eu îs urât, nu ştiu să mă distrez, nu ştiu să vorbesc, mai ales cu fetele. Ce să caut eu în oraş, la discotecă?”.

blog.de ce?

   Există Dumnezeu sau este doar o învechită creație a omului? Poate sună puțin ciudat o astfel de întrebare tocmai din gura unuia care se pregătește să devină preot, dar cred că pe bună dreptate. Azi, mulți își ridică aceeași întrebare, și, la fel, cred că pe bună dreptate. Lumii moderne cine și ce îi este „dumnezeu”? Din ce în ce mai des și mai răspicat auzim: „Ce treabă am eu cu tine, Isus din Nazaret?”. Și poate mulți, cu tot dreptul și cu toată sinceritatea, își pun această întrebare.