Viaţa în „Papnevelde” (arhaism maghiar cu gust uşor comic, „unde se cresc preoţii”) are două „dimensiuni”: prima, faptul că urmăm o facultate, iar a doua, faptul că trăim împreună cu toţi ceilalţi colegi, într-o comunitate asemănătoare cu cele monastice, şi toate acestea de-a lungul a şase ani, purtând împreună denumirea de „seminar”. Anul patru şi cinci de seminar sunt întrerupţi de un an de practică, pe care seminaristul îl petrece, de exemplu, într-o parohie, ca să experimenteze în mai de aproape, ce înseamnă viaţa de preot; la sfârşitul anului cinci este sfinţit diacon, după anul şase... preot.
Cam aşa arată programul zilnic obişnuit pe la noi: la 6:30 rugăciune comună de dimineaţă, de la 7 slujbă, la 7:30 mic-dejun, de la 8 cursuri până la prânz, după-masa studiu, lectura Sfintei Scripturi şi lectură spirituală, seara de la 7 cină, apoi rugăciune comună de seară, de la 9 silentium magnum („liniştea mare”) până la micul dejun de a doua zi, la ora 10 - stingerea. Silentiumul înseamnă că nu vorbim cu nimeni, decât dacă e chiar necesar, şi ne petrecem timpul în linişte, în rugăciune sau citind; asta nu-i mereu uşor de realizat, e însă un training excelent pentru suflet. Timp liber avem în jur de 2 ore în zilele lucrătoare, iar în weekend mult mai mult.